Flota maritimă de transport a Republicii. A Republicii Socialiste

    În timpul discuțiilor pe care le care le am cu colegii pe la cursuri apare, mai întotdeauna, câte o referire la Navrom, la flota comercială pe care România a avut-o cu, deja, foarte mulți ani în urmă. Pe măsură ce timpul trece balanța generațiilor se înclină de la cei care au prins-o în plutire spre cei pentru care noțiunea de navă comercială românească nu există. Și, ce nu încetează să mă uimească cu fiecare ocazie, discuția despre flotă ajunge la cum am ajuns noi fără ea, cum s-a furat ea flotă de 300 plus nave.

    Dacă am vorbi cu oameni mai puțini introduși în ceea ce înseamnă transport maritim această retorică nu ar fi genera niciun motiv de uimire. Venită din partea unor oameni care au din mersul pe mare un mod de viață, oameni care-și datorează parte din educație unui sistem pe care nu și-l explică și despre a cărui dispariție au o imagine distorsionată, această cheie în care este interpretat segmentul limitat al shippingului românesc dovedește succesul pe care l-a avut principiul lui Goebbels conform căruia o minciună spusă suficient de des capătă valoare de adevăr. După douăj’ de ani, chiar și pentru mulți dintre cei din breaslă, flota s-a furat. Cineva a furat-o, ne-a lăsat fără ea. Noi n-avem nicio vină, am fost victime, tovarăși.

    Am mai scris chestiile astea, am să mă repet. Flota de transport maritim a Republicii Socialiste România a fost, mai tot timpul, subiect de analize. A fost și subiect de Comisie Parlamentară, în 1993. Sesizată de facorul politic, ce-a descoperit ea, menționând în preambulul Raportului de 990 de pagini:

     Flota maritimă a Republicii Socialiste România a fost dimensionată capacitiv și structural pentru a întări independența țării prin aprovizionarea cu materii prime, materiale și combustibili, în condițiile unei economii supercentralizate (…) Strategia economică a flotei maritime a țării era să realizeze cu prioritate aceste transporturi, indiferent de costuri, de situația capacității și a stării tehnice a navelor, precum și poziția geografică a piețelor (…)

    În traducere liberă: la un moment dat, în istoria nu foarte îndepărtată a României, au existat niște oameni răi, numiți tovarăși comuniști, care și-au asumat extragerea țării de la stadiul cvasi feudal din care ieșise după război. Electrificare, sistematizare, alfabetizare, unele au fost chiar okay. Altele, naționalizarea principalelor mijloace de producție, cooperativizarea forțată, mai puțin. De la un moment dat, modernizarea țării n-a mai fost suficientă și oamenii ăia răi, răi, și-au dorit societatea socialistă multilateral dezvoltată și s-o ia spre comunism. Adică, în termeni industriali, sectoare colos care aveau nevoie de materii prime, materiale, combustibili. Iar flota, ca să ajungem la ea, a fost diversificată și superdimensionată pentru a asigura acest necesar, adică nu a fost organizată și dimensionată pentru latura comercială a activității specifice, ci pentru transportul în sine. Cu alte cuvinte, eficiența actului de transport maritim nu a fost un parametru prioritar pentru nenii cei răi, răi, numiți tovarăși.

    Anii ’80 au fost triști în România. Acum, după ani, avem parte și de oarece explicații, cum că răul ni s-a tras din decada anterioară, dedicată de Ceaușescu industrializării agresive. S-au construit fabrici și uzine. Șantiere, toată țara era un șantier. Canalul Dunăre Marea Neagră, cea mai importantă investiție din România. Toate au fost posibile cu împrumuturile de la capitaliștii putrezi. Când a fost să se dea banii înapoi economia globală a intrat în criză. România a fost aproape de intrare în incapacitate de plată. N-a intrat, că a intrat în întuneric și-n foame și-n frig populația, adică noi. Și datoriile decadei anterioare s-au plătit. Și România a supraviețuit atunci.

    Ce-a însemnat decada anilor ’80 pentru flotă? Păi ce să însemne … Ceaușescu a scos importurile din priză, că nu mai erau bani din cauzele pomenite mai sus. Iar ordinul de zi pe unitate a fost menținerea stării tehnică a mijloacelor fixe cu cheltuieli minime concomitent cu politica de asimilare forțată a pieselor, ansamblelor și echipamentelor destinate flotei naționale în industria proprie. Și menținute și-asimilate au fost, tovarăși…

    Penuria de fonduri destinate IEFM Navrom Constanța, adică flotei, suprapusă peste politica de indigenizare continuă a pieselor, echipamentelor și agregatelor navale, a dus la performanțe extrem de scăzute a activității de exploatare a navelor maritime. Gradul de activare a navelor a ajuns, în 1989, sub 50%, respectiv sub 180 de zile pe an, față de nivelul standard internațional al epocii, de aproximativ 300 de zile pe an.

    Și s-au speriat comuniștii, frate. Navele marii armada o duceau din belea în belea. La nivelul anului 1989 datoriile generate de flotă ajunseseră la peste 30 de milioane de dolari. Ceaușescu se crizează și-l trimite pe tov. Dăscălescu în control. Vine Dăscălescu, pleacă Dăscălescu, iese Raportul privind starea tehnică a flotei maritime a Republicii Socialiste România, raport care este prezentat în Biroul executiv al Partidului Comunist Român în 16 octombrie 1989. Și ce scrie la raportul tovarășului Dăscălescu…

     Cu ocazia controlului efectuat, au rezultat următoarele:

    • eficiența scăzută a activității de urmărire în exploatarea echipamentelor și de valorificare a informațiilor tehnice, atât de către personalul navigant, de specialiștii din cadrul Întreprinderii de Exploatare a Flotei Maritime Navrom Constanța, cât și de institutele de proiectări și întreprinderile furnizoare de echipamente navale;
    • superficialitate în construcția și recepția navelor noi: astfel, la nava Teleajen, navă de 85.000 tdw, recepționată la data de 22 august 1989 și indusă în programul de import țiței, la numai o zi de la recepție s-au defectat turbosuflantele motorului principal, condensorul turbopompelor, regulatoarele turbopompelor de marfă și au apărut scurgeri de ulei la linia axială (…);
    • Ministerele de resort nu au aplicat sistemul de asigurare a calității în fabricația tuturor reperelor, subansamblelor și echipamentelor navale și nici în activitățile de reparații ale navelor și urmăririi comportării în exploatare” (…)

    Bun, se recunosc deficiențele, lumea e sancționată, miniștrii, secretarii de stat… se analizează în spirit de exigență și răspundere abaterile săvârșite de persoanele vinovate de neaducerea la îndeplinire a programelor…

    Citirea raportului Dăscălescu astăzi este foarte interesantă. Într-o abordare caracteristică perioadei comuniste, raportul reușește chiar să fie alarmant, într-o perioadă în care nu exista recunoașterea vreunei deficiențe de orice natură. Societatea multilateral dezvoltată era condamnată la perfecțiune. Depășirea barierei minciunii convenabile arată că le ajunsese cuțitul la os chiar și comuniștilor. Bun, cartea nu spune ce s-ar fi întâmplat cu cei sancționați dacă n-ar fi venit Revoluția… Dar Revoluția a venit și întreaga noastră lume s-a schimbat.

    Oricum, se impun câteva concluzii:

    • Flota maritimă comercială a României a fost un organism supra dimensionat, corect, dar a fost doar produsul finit al efortului combinat al mai multor sectoare de activitate ale Republicii Socialiste: siderurgic, construcții navale, construcții de mașini, educație etc. Toate astea aveau un azimut (și) grație flotei. Erau sute de întreprinderi certificate de Registrul Naval Român care furnizau echipamente și agregate, erau școli profesionale, 8 – 10 licee de marină, șantiere navale peste tot… toate astea produceau și produceau pentru nave. Și uite așa am ajuns noi, mica Românie, cu 301 nave, locul 4 în Europa și 12 în lume;
    • Cum erau navele astea? Alea bune, construite cu furnitură de-afară, erau cele mai vechi, navele de 4500, cu Szulzer elvețian, cele de 8700 cu principale de la Yugoturbina și Cegelski… au mers cât au mers, fără maintenance, fără piese, care nu se mai importau. Alea noi, tragedie, vai mama lor, construite din economii, ca să plătim datoriile nației, deh, cu agregate și echipamente copiate după ale altora dar mult mai proaste;
    • Comercial și contractual, flota a fost protejată, evoluând într-un peisaj economic controlat de decrete prezidențiale și clauze protecționiste. Chiar și așa, rezultatele economice ale perioadei 1986 -1989 au fost negative pentru 60% din nave și per total flotă. Lipsa de performanță a flotei s-a tradus în datorii cumulate de peste 30 de milioane de dolari, la 31 decembrie 1989;

    Ce s-a întâmplat după ce a venit Revoluția cu flota maritimă comercială a României nu a fost decât consecința firească a ceea ce s-a întâmplat înainte de Revoluție. Tot acest imens organism de shipping, apărut fără noimă, fără justificare comercială, doar din steroizii unei economii comuniste forțat industrializate, n-a rezistat în piața transporturilor maritime odată cu dispariția subvențiilor statului comunist. Pur și simplu nu avea cum să reziste, a sucombat sub povara propriilor defecte de la naștere, de la faza de proiect.

    Cam asta e radiografia navalității României în comunism. Ar trebui predată la școlile de marină, s-ar putea învăța multe din greșelile strategice repetate de-a lungul timpului. Producție de dragul producției cu tehnică românească născută învechită, consumatoare de combustibil și neperformantă, protejată comercial și complet desprinsă de ecuația lumii reale – echilibrul între cerere și ofertă. De fapt, povestea economiei supercentralizate în comunismul autohton românesc.

    După 1990, când România nu și-a mai permis să ofere un regim protecționist, flota maritimă comercială s-a făcut țăndări. Nu imediat, agonia a durat, e drept. A și fost accentuată de tot felul de interese, care mai de care mai meschine. Unele s-au uitat. Altele s-au prescris. Acum a rămas legenda furtului flotei pe care n-a furat-o nimeni, de fapt. E o legendă întreținută de oameni care habar n-au despre ce vorbesc, în cele mai multe dintre cazuri.

    M-am întrebat când și când dacă se putea întâmpla altceva cu flota comercială a României. E simplu să spui acum că da, dacă se făcea aia, dacă se făcea cealaltă, rezultatele erau altele. Foarte probabil, dar la momentele alea, cine avea cunoștințele alea, cine-și putea asuma să țină bisturiul cu care să taie toate tumorile neproductive din jurul comerțului exterior care angaja navele noastre așa cum erau ele… cine-și putea asuma o politică agresivă de tăiere de costuri, cine își putea asuma vânzarea masivă a navelor vechi, peste jumătate, și concentrarea pe o politică de construcții noi, cu tehnologie performantă. Am avut nevoie de oameni pe care nu i-am avut. Sau poate i-am avut și n-au fost lăsați, e și asta posibil. Cert e că flota comercială de transport maritim a României nu a fost furată chiar deloc. A fost gândită prost și construită prost, de oamenii ăia răi, răi, care-și ziceau tovarăși. Iar când a fost nevoie de performanță economică acest organism n-a livrat. Și n-am avut nici doctorii să-l salveze.

    Flota, sigur, la nivel macro, n-a fost furată. Manglitori au fost, fără îndoială. Au fost și dintre directori, care s-au văzut scăpați la cheltuieli și au mai dus și pe acasă, au fost și șefi de grupuri care s-au mai dedulcit la avansurile bareboat-iștilor, au fost și sindicaliști și echipaje influențate care au făcut mai mult rău decât ne imaginăm. Au fost multe. Toate adunate și ridicate la pătrat n-au influențat mai mult decât lipsa de reacție a factorilor de decizie în fața exigențelor pieței shippingului. Transferul flotei de la Ministerul Transporturilor la FPS în 1993 a însemnat, de fapt, condamnarea flotei la o moarte lentă și penibilă. Asta e.

    Lucrurile astea sunt lăsate în siaj iar siajul se estompează. Discutăm cu generații de ofițeri de marină pentru care noțiunea de navă românească nu există. Nu știu și nu-i interesează Navromul, ce a fost, ce e aia FPS, ce a fost una și ce a fost alta. Știu doar că s-a furat flota, asta în timp ce, în timpul prezentului lor, li s-au furat și li se fură destule… și dacă e ceva ce li se fură și ni se fură as we speak este timpul care nu se mai întoarce. Timpul pe care statul advers care a ajuns România ni-l fură prin indolență și dispreț cu orice ocazie în care există o interacțiune stat advers – cetățean. Așa că … flotă ne trebuia nouă?

    1 Comment

    1. nicola spune:

      Vapoarele, d-le ofiter, au fost construite sà transporte; pentru ce trebuia sà fie privatizat , TOTUL, în România ? Comunistii ….au fost rài , c-au…..DEZVOLTAT România ?!
      DA; Flotele Maritime ale României, de TRANSPORT si de OESCUIT OCEANIC , au fost FURATE, tot asa cum NEATÂRNAREA ne-a fost FURATA, prin Lovitura de Stat OCCIDENTALA , numità pompos „revolutie”, cu complicitatea unor NEMERNICI , „Vorbitori de mai multe Limbi”, Cetàteni ROMÂNI, deveniti Ministri, Parlamentari, în timpul si dupà Confuzia pricinuità de evenimentele iernii ’89-’90 !
      Dupà umilele mele cunostinte, un oarecare Keynes, economist de profesie, a initiat si demonstrat, NECESITATEA, interventiei Statului, pentru REGULARIZAREA Pietei si a Cresterii Economice prin stimularea consumului de Masele Largi Populare! Asta a aplicat Sistemul Comunist prin NATIONALIZARE si COLECTIVIZARE !! Micul Producàtor, a continuat sà existe chiar dacà nu putea concura STATUL (vânzàtorii din piatà, de pàtrujel si cartofi ori rosii!) !
      Vorbiti de SUPRADIMENSIONARE, haida-de; de secole englezii, olandezii, spaniolii, au avut Flote de dimensiunea de a fi „Càràusii Màrilor” si asta o stiti si dvs. cel putin de la cursurile de Istorie (sau si astea au fost minciuni, c-au avut nesansa sà fie predate în „epoca de tristà amintire” ??); grecii fac încà transpot maritim pe MAPAMOND si nu doar pentru Grecia (armatorii nu prea cunosc ce e aia crizà!), asa cà … sà nu ne mai îmbàtàm cu apà rece!! Setea de înavutire peste noapte, prin PRIVATIZARE, a PUS pe BUTUCI, FLOTELE Românesti, Stimate D-le Ofiter ! Nu Comunistii sunt vinovati ci NEMERNICII, Români, care-au SUBORDONAT Tara oCCIDENTULUI , transformând-o în COLONIE si care-au permis introducerea CAPITALISMULUI în România pentru ca EI sà „ciuguleascà frimiturile aruncate de noii stàpâni Veniti din Vest , înfometându-si connationalii” !!
      Asta e adevàrul, Domnule; AIA E !!
      Cu respect, pentru Români !

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *