Tarom egal Navrom sau dacă mai avem loc pe vreundeva în lumea asta …

Rusoaicele
10 aprilie 2017

Tarom egal Navrom sau dacă mai avem loc pe vreundeva în lumea asta …

Ce parcurge Taromul acum nu sunt altceva decât efecte, decât niște consecințe. Efecte și consecințe a ce, oare … efectele și consecințele perioadei ce-a urmat evenimentelor din 1989 care, zic eu, au avut loc exact pentru ca aceste efecte și consecințe să se întâmple, tovarăși. Sigur, Ceaușescu era un nene rău, rău pentru că securitate, pentru că partid, pentru că robineți de aur la reședința din Primăverii, nu? Pentru că a interzis avortul, pentru că multe. Aparte de toate aceste abominabile apucături, pe vremea lui România arăta altfel decât acum, în multe privințe mult mai bine dar, în primul rând, avea un păcat primordial, România își aparținea sieși … și apele minerale și petrolul și alte resurse și pădurile care se exportau, ale dracului, numai sub formă de mobilă și nu de bușteni și putem vorbi la nesfârșit. Bun, pe Ceaușescu îl ia barza de crăciun în 1989, acum ce facem cu atâta țară? Cum, ce facem, o dăm la alții, scăpăm de ea, că e o grămadă de fier vechi, nu așa a zis Petre castaniu auriu în fiecare seară Roman? Și cum o dăm, păi o privatizăm … legea 58/1991 împarte 70 de procente din tot ce are țara la Fondul Proprietății de Stat spre a fi vândute și 30 de procente la Fondurile Proprietății Private spre a fi date gratuit la oamenii muncii, că tot ce-avea republica era rod al muncii întregului popor, tovarăși … și date au fost, sub formă de cupoane. Inițial, cupoanele erau impersonale, nenominate … le luau borfașii cu sacul de pe la țară, pe-o țuică, pe gratis. La un moment dat, Văcăroiu le-a transformat în nominale, țigănia s-a mai estompat, dar imaginea asta de avuția țării aruncată pe geam nu se poate șterge. Revenind, legea 58/1991 începe să producă efecte, se elaborează regulamente de privatizare, ordine, comisii și comitete. Începând cu aprilie 1993 România intră la mărunțit … Astfel, în evidența F.P.S. au fost transferate un număr de circa 5.934 societăți comerciale cu 4,17 milioane angajați și cu un capital social de 11.661 miliarde lei ne învață Raportul de activitate al Fondului Proprietății de Stat pe anul 1993. Între toate aceste societăți comerciale care au însemnat România epocii s-au numărat și Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime Navrom Constanța și Taromul … și ele au fost fracționate după formula 70 – 30, parcă vorbim de șpriț aici, și parte din acțiunile lor au fost cupoane transferate gratuit la cetățeni. Ambele companii au ieșit din subordinea Ministerului Transporturilor care nu mai coordona decât aspecte legate de convenții interne și internaționale, de siguranța navigației navale respectiv aeriene. Deciziile legate de management, contracte de vânzare sau cumpărare, închieriere, furnitură de motoare, vopsea sau agrafe erau, în ultimă instanță, în responsabilitatea Fondului Proprietății de Stat adică instituția inventată de statul român menită să facă statul român să nu mai existe, de fapt. La un moment dat, parcursul managerial al Taromului a fost atât de strălucit încât după câțiva ani de FPS și nepoți ai lui Diaconescu și nu știu câte mii de specialiști era în prag de desființare … și a fost repreluat de Ministerul Transporturilor, în 1997, dacă nu mă înșel. Navromul, împărțit în alte două companii, între timp, Romline și Petromin, pe hârtie arăta mai bine, prin urmare n-a avut șansa Taromului rămânând la FPS-ul care l-a călcat în picioare, că asta era misiunea lui, să privatizeze. Cum s-a întâmplat, pe ce bani, dacă se putea mai mult, dacă era posibil fără echipaje rămase sechestrate prin toată lumea … bineînțeles că se putea altfel, se putea mai mult, nu îmi imaginez cât mai mult … oricum, mai puțin decât jaful de la Petrom, privatizat pe bacșiș, sau celălalt, de la Sidex, sau altele care nu îmi vin în minte acum. Cert e că două nave aparținând fostei flote, Cărbunești și Comănești, au fost vândute în anul 2000 cu mai mulți bani decât a fost vândut combinatul siderurgic Galați, întreprindere care avea 27.000 de angajați. Asta așa, ca să vedeți pe unde au fost hoțiile adevărate, alea de au pus România în genunchi.

Nu s-a întrebat nimeni ce se întâmplă cu restul, din păcate. Animalele care au decis soarta Navromului nu au ținut cont că Navromul era vârful iceberg-ului, că cei 20.000 de navigatori care existau în 1989 se multiplicau între 12 și 15 ori ca slujbe directe determinate de flotă și de nu știu câte ori la slujbe indirecte … nimic nu a contat. Și totul s-a dus ca și cum nu a fost, ca și cum nu am fost. Eu sunt foarte conștient, ca participant activ al vânturării apei pe pierdere din acele vremuri, că navele erau cum erau și varză tehnic și energofage și fără întreținere că nu erau nici de unele, dar să dinamitezi, cu bună știință, un asemenea edificiu care includea și școli și universități și institute de proiectare și șantiere și furnizori de de toate și să afectezi viața atâtor oameni mi se pare peste puterea mea de a înțelege.

Taromul se află la un moment de răscruce, din păcate pentru el. Dacă o analizăm contabil, o companie cu 21 + 2 avioane, și supradimensionată dac-o fi adevărat ce se spune, n-are cum să reziste în piața asta. Niciodată. Manageri internaționali, interplanetari, oricine vine nu are ce să inventeze, compania zboară de dragul zborului, având statul român în spate care achită costurile legate de investiții, de achiziții, de reparații, de de toate. Dacă ne dorim neapărat eficienți și privim exclusiv prin perspectiva asta situația economică a companiei naționale de transport aerian, Taromul e pa, la revedere. Dacă privim printr-o perspectivă publică, a beneficiilor directe și indirecte generate de o companie aeriană românească, dacă dorim ca, în România, meseria de pilot pe aeronave serioase să nu-și fractureze continuitatea, dacă mai contează pentru acest stat să fie și altceva decât o răpciugă de colonie la remorca cui are nevoie de câte ceva de pe-aici, atunci Taromul trebuie să existe în continuare. Directorul nu știu cum suspectează un complot la nivel internațional care își dorește desființarea companiilor aeriene de stat. Da, dom’ directore, sunt toți competitorii adunați în ședințe, colportând comploturi la adresa ta care, dacă te-ar lăsa statul din brațe, te-ai duce fix în creștet … Prietene, dacă nu suntem atenți ne vând țara cu tot cu noi prin ea și mata suspectezi comploturi împotrivă? Dar la ce te-aștepți, teambuildinguri intra companii, sau ce? În fine …

Ce vroiam să spun, de fapt … Dacă există Taromul, companie românească de transport aerian, atunci, pentru exact aceleași motive dar ridicate la pătrat, trebuie să existe și o companie națională de transport maritim.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *